Mărturii din Viața Monahală
Sărbătorile de
iarnă sunt o succesiune de evenimente din Istoria Mântuirii cu impact major
asupra vieții creștinilor și, nu numai, a întregii creații...! Pregătirea
duhovnicească necesară însușirii pe deplin a lucrării de mântuire realizată de,
în și prin Domnul nostru Iisus Hristos s-a făcut sistematic de Sfânta noastră
Biserică în perioada postului și, mai ales, a duminicilor premergătoare
sărbătorilor.
Duminica Sfinților
Strămoși ne arată cine sunt cei chemați la „cină”, lăsând parcă să se înțeleagă
că nu toată lumea este poftită la această părtășie. În realitate „Omul” din
Evanghelie face apel la omul integru și integral, așa cum a fost creat la început.
Starea decăzută a omenirii se descoperă din răspunsul celor invitați la cină,
și anume:
- omul, coroana și stăpânul creației, și-a cumpărat un ogor
pe care voia să-l vadă. Stăpânul întregului pământ și-a cumpărat un petic de
țarină...!
- omul, înzestrat cu voință, rațiune și sentiment, se
limitează la simțuri. Sfinții Părinți ne spun despre cele cinci perechi de boi
că simbolizează cele cinci simțuri: văzul, auzul, mirosul, gustul și pipăitul.
Omul chemat la asemănarea cu Dumnezeu a ales asemănarea cu animalele și a
stricat armonia dintre cele trei puteri care-l diferențiau de ele...! De aceea,
despărțindu-se între ele, voința, mintea și inima, omul una zice, alta face;
într-un fel simte și altfel gândește...!
- omul, creat de Dumnezeu după chipul Său, s-a
individualizat și însingurat într-un egoism exacerbat. Dumnezeu este Unul în
Ființă și Întreit în Persoane, iar omul este unul singur și atâtea persoane
câte au fost, sunt și vor fi până la sfârșitul veacurilor...! Omul înseamnă întreg
Adam-ul...!
Refuzul, în fapt, descoperă ce a
rămas din Adam-ul creat după chipul lui Dumnezeu: săracii, bolnavii, orbii,
șchiopii și cei de la răscrucea vieții, adică cei ce trăiesc incertitudinea,
frica, nesiguranța, neliniștea metafizică!
Aceștia
suntem noi, cei pentru care S-a întrupat Fiul lui Dumnezeu – Mântuitorul nostru
Iisus Hristos...! Iar Întruparea Domnului are rostul restaurării întregii
creații, a omului și a întregii firi, aducând pe om în starea inițială și
netezind drumul spre asemănarea cu El...!
Cei
ce iau în serios această șansă sunt monahii! Imitându-L pe Fiul lui Dumnezeu,
Care s-a deșertat de slavă(chenoza), ascultător făcându-se până la moarte și
răstignind păcatele întregii omeniri, ei sunt cei ce sărăcesc pentru a moșteni
Împărăția Cerurilor; prin ascultare necondiționată se luptă cu ispitele care
vin de la trup, de la lume și de la diavol, străduindu-se permanent pentru
readucerea la unison a celor trei valențe: voința, rațiunea și sentimentul,
care s-au despărțit datorită neascultării lui Adam, prin unirea minții cu inima
neîncetat lucrând Rugăciunea lui Iisus; renunță la femeie dar își asumă întreg
Adam-ul...!
În
numele acestor „cavaleri ai duhului”, a tuturor monahilor și monahiilor din
Arhiepiscopia Vadului, Feleacului și Clujului, alături de cuvenitele urări de
spor duhovnicesc și mântuire, de sănătate și prosperitate aș dori să vă pun la
suflet câteva concluzii ale Mitropolitului Hierotheos Vlachos ca îndemn și
mângâiere pentru anul care vine și pentru restul vieții noastre pământești cu
scopul dobândirii Împărăției lui Dumnezeu și a îndumnezeirii noastre!
În
primul rând, „atunci când omul trăiește ascetic și în împărtășire din sfintele
Taine, adică în duhul Tradiției ortodoxe, el ajunge să simtă în inimă și în
toată existența sa faptele sfintei întrupări. Așadar, el nu mai trăiește aceste
fapte din afară, ci dinlăuntrul lor. Sfântul Simeon Noul Teolog spune că,
atunci când omul își curăță inima și este iluminat, Îl primește în interiorul
său pe Hristos și Îi simte mișcările de prunc. Hristos Se zămislește în om ca
un prunc, după care Se naște prin virtuți. În acest fel, omul trăiește în
existența sa toate evenimentele întrupării. Desigur, numai în Hristos, firea
dumnezeiască s-a unit ipostatic cu cea omenească, dar și cel care se îndumnezeiește
primește în firea sa harul lui Dumnezeu și se face mădular al Trupului lui
Hristos. Drept urmare, omul înțelege mișcările harului din el, dar și sensul
chenozei și al îndumnezeirii firii omenești.”
În
al doilea rând, „prin tăierea împrejur, oamenii deveneau buni israeliteni,
adică poporul ales al lui Dumnezeu. Însă prin Botez și prin viața în Hristos,
oamenii devin copii ai lui Dumnezeu, dobândesc înfierea după har și biruiesc
moartea. Așadar, tăierea împrejur a lui Hristos a deschis calea spre tăierea
împrejur a inimii nostre. O viață ascetică, petrecută aproape de sfintele
Taine, ne face mădulare ale Trupului lui Hristos. Prin urmare, smerenia lui
Hristos devine pricină a ridicării noastre.”
În
al treilea rând, „Hristos S-a botezat pentru a ține Legea și pentru a aduce
harul Său în apă, în toată zidirea și în om. În acest fel, El a dat fiecărui om
puterea de a dobândi harul înfierii, care este Teofania(arătarea lui Dumnezeu)
propriei noastre vieți. Această arătare a lui Dumnezeu a fost începutul
cunoașterii de Dumnezeu. Deoarece cunoașterea de Dumnezeu este un fapt
existențial, ea duce la mântuire.” Amin!
Arhim. Dumitru Cobzaru -
exarhul mânăstirilor din
Arhiepiscopia Clujului
